Paris maraton – part 2

DSC_0171

Duminica dimineata erau 2 grade afara, putin mai frig decat ma asteptam. Eu eram in pantaloni scurti, insa energia celor 50.000 de alergatori care ma inconjurau ma facea sa ma simt de parca ar fi fost vara. Cu toata galagia si freamatul multimii nici macar nu am auzit cand s-a tras cu pistolul pentru start, eram la 500 de metri de linia de pornire si erau cel putin 20.000 de alergatori in fata mea care asteptau sa treaca startul. Pe mai multe scene amplasate erau dansatori in haine de alergat care ne indemnau sa ne miscam ca sa ne incalzim, intreg Champs Elysees-ul era un freamat de alergatori care se incalzeau. Pe un ecran am vazut ca maratonul deja incepuse, cativa kenieni deja pornise in viteza, iar noi stateam linistiti si ne faceam incalzirea stiind ca mai avem cel putin juma de ora pana sa incepem sa alergam. Pe masura ce inaintam incet catre linia de start, alergatorii de langa mine incepeau sa isi arunce hainele groase pe  jos si sa se pregateasca de alergare. Organizatorii ne-au dat cativa saci mai mari, pe care sa ii punem pe noi ca sa ne incalzim pana incepem sa alergam. Dintr-o data toti acesti saci erau pe jos si alaturi de ei si mai multe sticle cu apa, ambalaje de la geluri energizante si urina de la cei care au baut prea multa apa si profitau de faptul ca nu sunt wc-uri pe margine ca sa urineze in mijlocul  strazii sub privirile suspicioase ale celorlalti alergatori.

Trecuse deja 30 de minute de cand incepuse cursa, cativa kenieni erau deja la km 10 iar eu dabia treceam linia de start si incepeam sa alerg, in spatele meu altii alergatori inca asteptau. Am inceput sa alerg incet, foarte incet. In primele 30 de minute cred ca m-au intrecut lejer 3-4000 de oameni. Imi facusem temele de acasa si stiam ca daca vreau sa termin maratonul trebuie sa incep sa alerg incet, sa tin un ritm mai lent pana la km 10 apoi sa cresc treptat viteza si dabia pe la km 30 sa incep sa alerg mai rapid, asta in cazul in care mai pot. Primii kilometrii au fost minunati, eram fascinat de peisaj, de atmosfera, de oamenii care alergau intr-un sir interminabil si de soarele puternic care stralucea. Din cele 6 zile in care am stat in Paris, doar in ziua cu maratonul a fost soare si frumos, in celelalte zile ori era frig si vant, ori ploua. Avand norocul de vreme frumoasa am admirat cladirile si monumentele de pe margine, multimea care aplauda si ne incuraja si orchestrele si trupele muzicale care ne acompaniau pe parcursul traseului.

P4150314-e1350294546443

Pe la km 4 deja imi era sete si asteptam punctul de alimentare ca sa iau o sticla cu apa, insa furat de peisaj si fiind inconjurat de alergatori, l-am ratat (desi erau standuri cu apa ce se intindeau pe 200 de metri). Eram deja putin panicat fiindca trebuia sa astept pana la km 10 unde era urmatorul punct de hidratare (adica inca vreo 30 de minute) si eu muream de sete. Am avut noroc ca m-a ajutat un alt alergator care m-a vazut ca eram cu limba pe afara si mi-a dat sticla lui cu apa. Fericit si hidratat alergam agale pe muzica clasica de pian cand a aparut urmatoarea problema, acum ca ma umplusem de apa trebuia sa mai si elimin din ea. Cum coada la putinele wc-uri de pe margine era cam mare si nu puteam sa sa pierd minute pretioase asteptand, am profitat (la fel ca multi altii) de faptul ca intrasem in zona de parc si erau foarte multi copaci pe margine si astfel am economisit ceva timp.

Cand am ajuns la km 15 trecuse deja 1 ora jumate pentru mine de cand alergam, insa maratonul incepuse oficial de mai bine de 2 ore, deja realizasem ca eu inca nu am ajuns la jumatate si kenienii deja terminase cursa si se indreptau linistiti spre hotel sa traga un pui de somn. In acest moment deja trecusem de la muzica clasica la muzica ceva mai energica si am inceput sa cresc viteza, deja simteam ca zbor, ma simteam de parca as putea sa alerg 10 maratoane, atmosfera se schimbase si toti dadeau ce aveau mai bun. Ajungand la km 19 a fost un moment marcant pentru mine, deoarece aceasta a fost distanta maxima pe care o alergasem pana atunci in timpul antrenamentelor. Ma simteam inca bine insa km parcursi incepuse sa se simta.

ATHLETICS/MARATHON DE PARIS 2009

Motivatia a inceput sa creasca cand pe la km 29 am iesit dintr-un tunel si fiind inundat cu lumina de la soare am zarit turnul Eiffel inaltandu-se catre nori. Oboseala parca trecuse, am baut un energy shot si am inceput sa rup asfaltul pe ritmuri alternative de rock si house care bubuiau in casti concomitent cu tobele care se auzeau de la cantaretii de pe margine si de incurajarile oamenilor care strigau si aplaudau cand treceam pe langa ei. Energia nu a tinut mult si pe la km 32 au inceput sa ma doara picioarele, alternau durerile de la glezne cu cele de la genunchi. La fiecare kilometru luam o mica pauza sa imi relaxez picioarele ca sa pot continua. Am ajuns cu greu spre ultimii km unde am primit doza de motivatie de care aveam nevoie. Am vazut un grup de alergatori care veneau cu viteza din urma, iar 2 dintre ei  trageau dupa ei un carucior in care era o persoana cu dezabilitati. Vazand determinarea lor am inceput sa marasec pasul si sa alerg cot la cot cu ei pana la linia de finish. Ultimii 3 km au trecut imediat, eram plin de adrenalina stiind ca se apropie linia de finish si ca termin primul meu maraton. Erau din ce in ce mai multi oameni pe margine care strigau si ne incurajau, iar in departare se vedea Arcul de Triumf.

DSC_0220

Fara sa realizez cum au trecut cele 4 ore si 26 de minute, ma vedeam la capatul celor 42 de km. Alergatorii se felicitau intre ei, am ridicat tricoul si medalia de finisher si m-am indreptat grabit catre mesele pline cu fructe si apa, apoi m-am asezat direct pe asfalt sa ma odihnesc. Unii alergatori deja dormeau adanc in jurul meu, intinsi pe un sac, scaldati de soare si cu burtile pline de apa si izotonic. La doar cateva ore dupa maraton, strazile erau curatate, corturile indepartate si masinile circulau de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Pe trotuare insa era plin de maratonisti, ii recunosteai usor dupa pelerinele albastre care le aveau pe ei ca sa se incalzeasca.

893660_575359655816698_154508331_o

Revin la un citat care imi place mult: “The person who starts the race is not the same person who finishes the race.” Acest maraton m-a schimbat mult, mi-a schimbat modul de viata, m-a ajutat sa devin mai disciplinat si mai organizat, sa am un stil de viata mai sanatos si o nutritie mai buna, sa fiu mai motivat si mai vesel si sa apreciez mai mult lucrurile pe care le am.

Vreau sa le multumesc parintilor pentru suport si sustinerea financiara, tuturor prietenilor si colegilor care m-au sustinut si m-au incurajat pentru  maraton, lui Andrei Rosu pentru sfaturile date intainte de maraton, m-au ajutat foarte mult sa trec peste momentele dificile din timpul competitiei si lui Adrian Soare pentru inspiratia de a ma inscrie la acest maraton.

4 thoughts on “Paris maraton – part 2

  1. cornelius

    Felicitari! Te astept la start la urmatorul. App sti ce zice o persoana dupa ce termina primul sau marathon. “1. Habar nu aveam ca sunt in stare de asa ceva (IMPOSIBIL la prima vedere), si 2. cauta pe net urmatorul marathon cu ambitia sa scoata un timp si mai bun. Chears. Si inca o data felicitari.

    Reply
  2. BENIAMIN

    Felicitari si din partea mea!! ma bucur sa citesc despre tine!!
    De asemenea as avea o curiozitate la care poate reusesti sa imi raspunzi: care a fost durata medie de deplasare pe km a celor mai buni maratonisti? am incercat sa gasesc ceva date de genu dar nu am gasit.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s