Tag Archives: aventura

Un weekend in Florenta.

Image

Weekend-ul trecut am plecat intr-o calatorie in Florenta. Obisnuit deja cu peisajul Romei, am zis sa mai schimb putin atmosfera si sa vad ceva nou. Am privit pe harta la orasele din apropiere si am decis sa merg in Florenta, oras aflat la 300 km nord fata de Roma. Sambata dimineata, m-am intalnit cu Yavor (student venit din Bulgaria prin AIESEC, e si el profesor la un alt liceu din Roma) la gara centrala Termini de unde am luat trenul de mare viteza (Eurostar). Trenul a parcurs cei 300 de km in doar o ora si jumatate, atingand viteza de 250 km/ora. A fost prima data cand am calatorit cu acest tip de tren si a fost o experienta placuta. Privind pe geam, admiram peisajele frumoase din Toscana, regiune renumita pentru orasele si satele medievale pastrate foarte bine in aceeasi forma ca acum cateva secole si pentru vinurile foarte bune pe care le produce.

La gara din Florenta ne-a asteptat Vania, membra la AIESEC Roma Sapienza, si persoana cu care am dat interviul pentru a pleca in acest internship. Ea a crescut in Florenta, s-a mutat in Roma recent pentru a face facultatea si ulterior a devenit orasul in care lucreaza, fiind profesoara de engleza. Odihniti dupa drumul scurt cu trenul am inceput direct sa colindam orasul, Vania aratandu-ne principalele atractii ale orasului, atat cele cunoscute si frecventate de turisti, cat si locuri mai necunoscute, preferate de localnici. Florenta e un oras relativ mic, pe care il poti traversa la pas foarte usor, nefiind nevoie sa folosesti autobuze sau alt mijloc de transport. Centrul orasului e plin de biserici si catedrale, statui si muzee.

Catedrala Santa Maria del Fiore este atractia principala a orasului, fiind deasemenea si cea mai inalta cladire. Accesul pe cupola se face doar urcand cele 463 de trepte, pe scarile inguste si intunecate, insa odata ajuns in varf, te bucuri de o priveliste impresionanta si nu iti mai vine sa cobori de acolo. Dupa amiaza ne-am invartit prin centrul orasului, explorand arhitectura orasului si cladirile in stil gothic sau franciscan. Apoi am traversat podul “Ponte Vecchio” plin de magazine de bijuterii si ne-am indreptat spre Piazza Michelangelo de unde se vede cel mai bine apusul si panorama orasului. Pe seara am fost intr-un bar sa savuram berea locala italiana si apoi ne-am indreptat spre casa Vaniei unde am petrecut si noaptea. Vania ne-a pregatit o cina traditionala italiana, paste cu legume, carne si salata verde cu ulei de masline. Bineinteles, de pe masa nu a lipsit vinul de Toscana, facut de bunicul ei, care are o vie intr-un sat din apropiere. Iar eu i-am delectat cu o tuica adusa din Romania. Am cunoscut-o si pe sora ei si cei doi caini, si am stat la povesti pana seara tarziu.

Duminica dimineata ne-am trezit si am pornit spre centrul orasului sa vizitam ce nu apucasem in prima zi. Ne-am plimbat prin “Giardino di Boboli” o gradina in stil franciscan, foarte frumos amenajata si am vizitat muzeele cu argintarie, portelanuri si costume din perioada de glorie a Florentei. Nu am rezistat fara sa mancam o inghetata (gelato in italiana), desert pe care italienii il savureaza tot timpul anului. La intoarcere spre Roma am folosit Bla Bla car (blablacar.com) un serviciu online de sharuit masina, in care oamenii care merg pe anumite rute si sunt singuri in masina, mai colecteaza altii care merg in aceasi directie si impart banii de benzina, astfel poti calatori mult mai ieftin decat cu trenul. Persoana care ne-a luat era si ea profesoara de engleza in Roma asa ca am avut ce povesti pe drumul de 3 ore jumatate inapoi.

Se pare ca am norocul sa dau peste proteste pe unde ma duc, dupa ce am fost martor la protestele Occuppy Wall Street in New York, am prins un manifest politic in Roma, acum am dat si peste un protest in Florenta, oamenii protestau impotriva construirii liniei de tramvai in centrul orasului, poza mai jos. Pozele din acest post au fost realizate de colegul meu Yavor.

Copyright for pictures Yavor Maksimov.

Image

Image

Image

Advertisements

Cum am ajuns sa fiu profesor? – Jurnal de calatorie, ziua 12

Image

“To be, or not to be …”

Cum am ajuns profesor si ce am invatat din asta.

Au fost 2 motive pentru care am decis sa fiu profesor, primul a fost faptul ca am citit cartea “Catch me if you can” de Frank Abagnale in care, printre altele, descria aventura sa ca profesor de sociologie la o universitate din Utah, Statele Unite. Al doilea motiv pentru care am decis sa fac asta, a fost dorinta de a pleca intr-o alta tara pentru 6 saptamani, pasiunea mea pentru calatorit si-a spus cuvantul in aceasta decizie. A fost ceva spontan, am vazut oferta de internship si m-am intrebat, oare cum ar fi sa plec 6 saptamani in Italia si sa lipsesc atata timp de la facultate, apoi am luat-o ca pe o provocare si a devenit si mai interesant.

Am aplicat pentru internship si am fost surprins sa aflu in urmatoarea zi ca am obtinut postul. Chiar daca nu aveam experiente sau studii pedagogice, faptul ca am petrecut 6 luni in SUA unde am invatat engleza si faptul ca sunt voluntar de 2 ani jumate m-au ajutat enorm in obtinerea lui. La scurt timp dupa, mi-am facut bagajele si am plecat spre noua provocare care ma astepta.

 Image

Imaginea de mai sus reflecta foarte bine asteptarile pe care le aveam si realitatea cu care m-am confruntat. Ma asteptam sa fie ceva usor, ma asteptam sa ma duc in fata clasei sa vorbesc despre ceva pentru o ora, apoi sa plec linistit la urmatoarea clasa. Realitatea nu a fost chiar asa. Am studiat saptamana trecuta pentru a concepe lectiile ce urma sa le predau, mai mult decat am invatat pentru toate examenele din sesiune la facultate. Insa am facut asta cu foarte mare placere.

De ce?

Pentru ca spre deosebire de invatatul atunci cand eram elev/student unde eram obligat sa invat un anumit lucru pe care profesorul mi-l impunea. Acum am avut libertatea sa citesc si sa concep lectiile din anumite domenii, concentrandu-ma pe partile care imi placeau din acel domeniu. Ca sa dau un exemplu, a trebuit sa concep o lectie despre Razboiul Rece, citind pe internet am gasit zeci de articole si documente despre asta, am facut un concept si am ales sa vorbesc mai mult despre partile care mi se pareau interesante din acest razboi, cum ar fi “Cursa pentru dominatia spatiului cosmic” si cum a reusit SUA, prin programul Apollo, sa trimita primii oameni pe Luna si cum, din cele 18 misiuni, 6 au ajuns efectiv pe suprafata lunii si in total 12 americani au calcat pe Luna. Primul fiind Neil Armstrong cu celebrul citat “Un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire”.

Aceasta experienta m-a facut sa ma gandesc la sistemul de invatamant actual, nu doar cel romanesc, ci si cel italian  (le folosesc pe aceste 2 ca reper pentru ca sunt singurele cu care am interactionat). Si incep sa imi imaginez cat de mult as fi putut sa invat, si cu cata placere, daca aveam libertatea sa aleg singur, la scoala, ce sa citesc si ce sa invat despre un anumit subiect sau eveniment. Cum as fi pierdut noptile (cum fac acum) sa stau si sa citesc despre un subiect care mi se pare interesant si sa povestesc lucrurile care le-am citit urmatoarea zi si sa dezbat lucrurile invatate cu ceilalti.

Momentan, sunt foarte fericit ca am ales sa am aceasta experienta, sa fii profesor e ceva extraordinar. Te simti bine invatand lucruri noi si impartasind cu elevii informatiile pe care le-ai acumulat si experientele de viata pe care le-ai avut. Curiozitatea lor te uimeste de multe ori si te pune in situatii dificile de a gasi un raspuns la intrebari neasteptate, insa toate astea fac parte dintr-o experienta ce merita traita.

Cam atat pentru azi din frumoasa si insorita Italie, mai multe povesti curand.

Image